ZAPCILÎC, zapcilîcuri, s. n. (Turcism învechit) 1. Slujba de zapciu; zapcierie. Așa s-a hotărit să intre la tocmeală, crezînd că doar l-o împăca cu un zapcilîc, o vătășie de plai, cil o isprăvnicie cel mult. GHICA, S. A. 33. Zapcilîcurile, polcovniciile de poteră și căpităniile de județ îi deteră și ele un cîștig bunicel. FILIMON, C. 191. 2. Zapcială. Cine v-a scăpat pe voi de zapcilîc, de bir, de havalele care vă topeau munca și vă uscau puterile? GANE, N. I 189.