ZAIMF, zaimfuri, s. n. (Livresc) Văl. (Fig.) Sub zaimful dimineții, floarea iris în zăvoaie Dezvelește frumusețea violetului ei sîn. GALACTION, O. I 17. Trăia în puritatea visului de odinioară. Numai ochii se încărcau de gînduri și de melancolie, ceea ce-i sporea farmecul ciudat, îndepărtat, zaimful de poezie. EFTIMIU, N. 65.