zaharoză s.f Dizaharidă foarte răspîndită în natură, găsindu-se aproape în toate plantele, în cantități mari în special în trestia-de-zahăr, în sfecla de zahăr și în sucul florilor, substanță cristalină, solubilă în apă, cu gust dulce, cu mare valoare nutritivă și total asimilabilă de organismul animal, care, prin hidroliză, se transformă în glucoză și fructoză; sucroză, zahăr. pl. -e. /<fr. saccharose.