zaharisi vb. IV. 1 refl. (despre dulcețuri, miere etc.) A se condensa, a căpăta o îngroșare specifică în urma cristalizării zahărului conținut. 2 tr. A îndulci (prea mult) cu zahăr; a acoperi cu un strat de zahăr; (compl. indică fructe) a fierbe în zahăr. 3 refl. Fig. (fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gîndirii și a mișcărilor, integritatea facultăților intelectuale; a se ramoli. Își spuse că prietenul s-a zaharisit în provincie (CE. PETR.). 4 tr. Fig. (compl. indică tonul sau timbrul vocii) A îndulci; a face să devină mieros. E cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). • prez.ind. -esc. /<ngr. ζαχάρωσα, aor. lui ζαχαρώνω.