zadă s.f. 1 (bot.) Arbore rășinos, cu frunzele lungi, în formă de ace, care cad toamna, cu lemnul tare, durabil și prețios, care crește în regiunea alpină inferioară (Larix decidua); larice. 2 Așchie de zadă (sau de alt conifer), întrebuințată pentru luminat sau pentru aprins focul. • pl. -e. /lat. pop. daeda(m) = taeda, -ae.