ZADIE, zadii, s. f. (Regional) Catrință, fotă. Își suflecă poalele, își prinse-n brîu zadiile și se tîrî cît putu mai repede pînă-n uliță. REBREANU, I. 31. Și el ți-a adus... La grumazi mărgele, Pe deget inele, Brîu și-ncingălori, Zadie cu flori. COȘBUC, P. II 144. Niște zadii de mătasă Să le poarte sănătoasă Cinstita gazdă de casă. MARIAN, NA. 304.