zádie, zadii, (dial. zadie), s.f. (reg.) 1. Un fel de șorț pe care femeile (din Maram.) îl poartă peste poale, în față și în spate: „...nu avea nici rochie pe ea, nici tu zadie la brâu, nici tu zadie în cap” (Bilțiu, 1999: 403). ■ Sunt țesute din lână, în patru ițe, decorate cu dungi late de diferite culori, în alternanță, care se deosebesc de la un sat la altul; „de la zadie poți cunoaște o anume femeie din ce sat este” (Bârlea, 1924). Cea mai frecventă îmbinare cromatică a dungilor este de negru cu roșu sau negru cu portocaliu. 2. Basma, năframă, batic; zadia de după cap: „Că dacă m-oi mărita, / Vioară nu oi purta, / Că mi-oi purta zadia” (Bilțiu, 2015: 92). 3. Perdea: „Pă fereastră nu-i mod a vide, că-s zadiile-n ferești. Așe era demult, nu erau faroanje ca amu, erau zadii” (Bilțiu, 2007: 375). – Cf. ucr. zady „înapoi, în spate” (DEX, MDA); din sl. zadǔ „partea dinapoi”, zaděti „a așeza” (Scriban).