zăprit¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, ~e / E: zăpri] 1 (Înv) Constipație. 2 (Reg) Boală la vite nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) zăpsit.

zăprit², ~ă [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 24 / Pl: ~iți, ~e / E: zăpri] 1 a (Reg) Constipat (1). 2-3 smf, a (Îrg) (Persoană) care are dificultăți la urinare.

zăpri [At: ANON. CAR. / V: (reg) zep~ / Pzi: ~resc / E: vsl запри] 1 vr (Îrg) A se constipa (2). 2-3 vr (Îrg) A avea zăpreală (1-2). 4 vr (Rar; pex; d. ugerul animalelor) A înceta să mai dea lapte Si: (pop) a (se) stârpi. 5 vr (Reg; d. bărbați) A avea tulburări de ejaculare. 6 vr (Reg) A se îmbolnăvi de blenoragie. 7 vt (Reg; într-un descântec; îf zepreti; csnp) A îmbolnăvi.

zepri v vz zăpri

zăpri vb. IV. refl. (înv., reg.) 1 A avea retenție de urină; a nu putea urina. 2 A se constipa. • prez.ind. -esc. /<sl. veche запрѣтн.

ZĂPRI (-presc) vb. refl. 🩺 🐕 A i se opri udul, a nu putea urina: să nu te urinezi asupra vîntului, că te zăprești (GOR.) [vsl. zaprĕti].

zăprésc v. tr. (vsl. za-prĭeti, a încuĭa, a închide. V. zăpor, ză-pretesc, o- și po-presc). Îmbolnăvesc de retențiune de urină. Maĭ des refl.: calu s’a zăprit. V. obsturĭez, zăstesc și crușesc.

ZĂPRI, zăpresc, vb. IV. Refl. A suferi de constipație sau de disurie. (din sl. zaprĕti = a închide)

ZĂPRIT s.n. (Olt., Ban.) Constipație. B: Dusiria[!]. Zepritul. MARDARIE, 134. C: Zeprit. Constipatio. AC, 380. Variante: zeprit (MARDARIE, 134). Etimologie: zăpri. Vezi și zăpri, zăpritură. Cf. z ă p r i t u r ă.

ZĂPRI vb. (Ban.) A se constipa. Zepresk. Constipo. AC, 380. Zepresku-mĕ. Constipor. AC, 380. Etimologie: sl. zaprĕti. Vezi și zăprit, zăpritură.