opțiuni

2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.

zălogit, ~ă a [At: PRAV. 81 / V: (înv) ~jit / Pl: ~iți, ~e / E: zălogi] 1-2 (Înv; d. obiecte sau bunuri imobile) Amanetat (sau ipotecat). 3 (Pop; d. oameni) Sechestrat.

zălogit, -ă adj. (pop.) 1 (despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; ext. sechestrat; ipotecat. 2 (despre oameni) Care este luat ostatic. • pl. -ți, -te. /v. zălogi.

ZĂLOGÍT, -Ă, zălogiți, -te, adj. (Înv. și arh.) 1. (Despre bunuri, obiecte etc.) Care este amanetat; p. ext. sechestrat, ipotecat. 2. (Despre oameni) Care este luat ostatic. – V. zălogi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂLOGÍT adj. v. amanetat, ipotecat, sechestrat.

zălogit adj. v. AMANETAT. IPOTECAT. SECHESTRAT.

Intrare: zălogită
zălogită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zălogit
zălogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zălogit
  • zălogitul
  • zălogitu‑
  • zălogită
  • zălogita
plural
  • zălogiți
  • zălogiții
  • zălogite
  • zălogitele
genitiv-dativ singular
  • zălogit
  • zălogitului
  • zălogite
  • zălogitei
plural
  • zălogiți
  • zălogiților
  • zălogite
  • zălogitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zălogit

etimologie:

  • vezi zălogi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM