O definiție pentru zânitură


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zânitúră, zânituri, (dzânitură, zinitură, vinitură), s.n. – (dial.) Străin, venetic; despre cel străin de neam, ce conviețuiește vremelnic alături de populația autohtonă. Tomi (2005: 85) susține că termenul se referă la invazia evreilor din sec. XVIII-XIX. Termen peiorativ. – Var. a lui vinitură, cf. dial. zini, zâni.

Intrare: zânitură
zânitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânitu
  • zânitura
plural
  • zânituri
  • zâniturile
genitiv-dativ singular
  • zânituri
  • zâniturii
plural
  • zânituri
  • zâniturilor
vocativ singular
plural