2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
zâmbrit, ~ă a [At: VICIU, GL. / V: zim~ / Pl: ~iți, ~e / E: zâmbri] 1 (Reg; d. ființe) Pofticios. 2 (Pex) Lacom. 3 Uscățiv. 4 (Reg; d. cai) Cu zâmbre.
zâmbri2 [At: CADE / V: zim~ / Pzi: ~resc / E: zâmbre] (Reg) 1 vt (C. i. cavitatea bucală a calului) A curăța de zâmbre Si: (reg) a zâmbrui. 2 vi A râde dizgrațios, arătând gingiile, asemenea cailor bolnavi de zâmbre. 3 vt A râvni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zâmbri1 sfp vz zâmbre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zimbri2 v vz zâmbri2 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimbri1 sfp vz zâmbre
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimbrit, ~ă a vz zâmbrit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zîmbrésc v. intr. (d. zîmbre). Mold. nord. Fig. Fac zîmbre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZÂMBRÍ, zâmbrésc, vb. IV. Tranz. 1. A râvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zâmbi)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||