yoga s.n. 1 (filos.) Școală filosofică indiană cu o tradiție deosebit de veche, evoluată dintr-un sistem filosofic brahmanic, ce urmărește adîncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și contopirea extatică cu spiritul universal, printr-un sistem de tehnici psihosomatice. Creștinismul, să luăm bine aminte, nu e o simplă școală a cinstei, curățirii și dreptății..., ori o terapeutică evazionistă (stoicismul, yoga, zenul) (STEINH.). 2 Ext. Disciplină de educare a spiritului și corpului prin practicarea unor tehnici și exerciții riguroase care duc la stăpînirea deplină a funcțiilor vitale ale organismului și a capacităților psihofizice. ♦ Restr. Ansamblul tehnicilor și exercițiilor specifice acestei discipline care duc la stăpînirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală, ◊ (adj.) Poziții yoga. • /<fr., engl. yoga; <cuv. sanscr.