xenocrație s.f. (polit.) Formă de organizare, conducere politică și dominație economică a unei țări, a unui stat etc. de către reprezentanții unei etnii străine acelei țări, acelui stat etc. Susținerea întregii xenocrații se traduce în muncă țărănească, în bir plătit de țăran sub sute de forme (EMIN.). • g.-d. -iei. /<gr. ξενοκρατία.