xenocrație sf [At: EMINESCU, O. XII, 293 / S și: (înv) ~okratia / Pl: ~ii / E: gr ξενοκρατία] 1 Formă de organizare și conducere politică a unei țări de către reprezentanții unei etnii străine acelei țări. 2 Dominație economică, politică sau culturală a unei țări exercitată de reprezentanții unei etnii străine acelei țări.