HOLERĂ, holere, s. f. 1. Boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva. 2. Boală infecțioasă a păsărilor, cu evoluție gravă, provocată de un microb; pasteureloză. 3. Epitet dat unei ființe urâte și rele. – Din lat. cholera, ngr. choléra, ucr. holera.

HOLERĂ f. 1) Boală epidemică gravă, deseori mortală, care se manifestă prin intoxicarea și deshidratarea puternică a organismului. 2) fig. peior. Persoană rea și urâtă. /<rus. holera, lat. cholera

holeră s. f., g.-d. art. holerei; pl. holere

HOLERĂ s. 1. (MED. VET.) pasteureloză, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosum) (reg.) cătina, cornuță, dracilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scaiete, spin, scai rusesc.