Wolf (cuv. germ. „lup”), (în terminologia germ. de epocă) interval* foarte dezacordat („urlând ca lupul”), existent în încercările teoretice și practice din sec. 16-17 de temperare* neegală a sunetelor gamei* naturale (armonice), în care unele intervale omonime au valori acustice neegale, prea mari sau prea mici față de cele juste. Pentru necesitățile practicii, intervalele cele mai utilizate erau acordate just (orgă* etc.), iar plusul sau minusul lor era trecut asupra intervalelor rar utilizate. Prin această „compensare” neegală, unele intervale deveneau cu totul neutilizabile (ex.: cvintele* do diez-sol diez sau la bemol-mi bemol erau mai mari cu c. 1/4 de ton temperat decât cele perfecte). Ca urmare, nici gamele respective nu puteau fi utilizate. Asemenea cvinte sunau foarte dezacordat mai ales la orgă*, fiind numite de aceea cvinte-lup (Wolfquinte). Și unele terțe* mari erau prea mari. Temperarea egală, propusă de A. Werckmeister pe baza semitonului 2^1/12 = 1,05496 (exact 1/12 din octavă), a fost un compromis care a dus la o egalizare satisfăcătoare a intervalelor omonime, făcând să dispară intervalele-lup.