8 definiții pentru witherit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
witherit sn [At: ENC. TEHN. / P: vite~ / V: ~ă sf / Pl: ? / E: fr withérite] Carbonat natural de bariu, incolor sau alb, cu nuanțe cenușii sau galbene, folosit în industria chimică pentru prepararea sărurilor de bariu.
witherit [vite’rit] s.n. (chim.) Carbonat natural de bariu, incolor, cenușiu sau gălbui, cu luciu sticlos-gras, folosit în industria chimică pentru prepararea sulfatului de bariu, în industria sticlei, în industria ceramică etc. • scris și witerit. /<fr. witherite; cf. nm. pr. William Withering, medic englez.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
WITHERIT s. n. Carbonat natural de bariu, incolor, cenușiu sau gălbui, cu luciu sticlos-gras. (din fr. withérite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
witherită sf vz witherit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
witherit (desp. wi-the-rit) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Mada Puscas
- acțiuni
witherit [th pron. t] (wi-the-rit) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
witherit s. n. [th pron. t]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
witherit s.n. [th pron. t]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de tavi
- acțiuni
- silabație: wi-the-rit
- pronunție: witerit
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
witheritsubstantiv neutru
- 1. Carbonat natural de bariu, incolor, cenușiu sau gălbui, cu luciu sticlos-gras. MDN '00
etimologie:
- withérite MDN '00