widia s.f. (chim.) 1 Carbură de wolfram cu 6-13% cobalt, cu duritate foarte mare, utilizată la confecționarea instrumentelor de perforare, la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. ♦ (și, adj., oțel widia) Oțel care are în compoziție această carbură. ◊ (adj.) Glonț widia = proiectil puternic care are miezul dintr-un astfel de oțel. Plăcuță widia = plăcuță metalică ce conține această carbură. • /<fr. widia, germ. Widia <wie Dia[mant] „ca diamantul”.