WEISMANNISM s. n. Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. [Pr. vais-] (din engl. weismannism, după August Weismann (1834-1914), biolog german)