weismannism [vaisma’nism] s.n. (biol.) Teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul (substanță ereditară, localizată în celulele sexuale) și soma (corpul inert din punct de vedere genetic), afirmînd independența absolută a germenului față de soma. • / <engl. Weismannism; cf. nm. pr. August Weissmann, biolog german.