văzător, ~oare [At: CORESI, EV. 50 / V: (înv) ~iu sm, a / Pl: ~i, ~oare / E: vedea + -ător] 1-2 sm, a (Persoană) care vede (bine). 3 a (Înv) Care se vede Si: aparent (1). 4 a (Înv) Care reflectă (o imagine). 5-6 sm, a (Înv; adesea construit cu pî „însuți”, „însuși” etc.) (Persoană) care este sau a fost martor ocular la ceva. 7 a (Rel; d. instanța divină) Care observă, apreciază (și judecă). 8 sm (În limbajul bisericesc) Persoană care L-a văzut pe Dumnezeu. 9 sm (Înv; îs) ~iu de vise Persoană care a avut în vis revelații divine. 10 sm (Reg; șîs ~ de casă) Pețitor. 11 sm (Înv) Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva.