vătăjíe, vătăjii, (vătășie, vătaștină), s.f. (reg.) Coliba în care stă baciul și unde se prepară produsele lactate; lăptărie: „Când o ajuns aproape de vătăjie, o tras on foc din piștolu acela cu două țevi și n-o nimerit-o” (Bilțiu, 2007: 285). ■ Construcție ridicată pe sistemul furcilor, acoperită cu draniță. În vătăjie se află vatra de foc și vasele pentru prelucrarea laptelui. ■ (top.) În vătaștină, fânațe în Dobricul Românesc; Vătaștină, deal în Baba, Coroieni, Vima. – Din vătaș „vătaf” + suf. -ie (MDA).