vătrărit sn [At: CIHAC, II, 721 / Pl: ? / E: vatră + -ărit] 1 (Înv) Dare similară fumăritului (care se percepea de la țiganii vătrași). 2 (Reg) Taxă plătită pentru locul de desfacere a mărfurilor. 3 (Olt) Obicei practicat în ajunul Crăciunului sau al Anului Nou de grupuri de colindători care, în timpul colindului, scormonesc cu un băț jarul din vatră.