VĂRSĂTURĂ, vărsături, s. f. 1. Faptul de a vărsa (I 5) (v. vomitare); materiile care se varsă. Medicamentele digitalice produc vărsături. DANIELOPOLU, F. N. II 38. ♦ Faptul de a scuipa sînge. Vărsături dese de sînge m-au slăbit cu totul. BĂLCESCU, la GHICA, A. 599. 2. Loc unde staționează apa provenită din revărsări. Albia cu cît se mărește devine... din ce în ce mai variată... pe marginile ei se formează viroage, vărsături. ANTIPA, P. 120. 3. (Rar) Locul de vărsare a unei ape curgătoare. Plutașii care prăvăleau din munți buștenii și îi duceau pînă la vărsătura Șiretului iși aflau adesea moartea. I. BOTEZ, ȘC. 11.