vărsătură s.f. 1 (mai ales la pl.) Act reflex prin care conținutul stomacului este eliminat (brusc) prin esofag și pe gură. ♦ Concr. Ceea ce a fost vărsat, vomitat. ◊ Zic. A se întoarce ca cîinele la vărsătura lui, se spune despre cineva care revine la obiceiurile rele, la viciile pe care le părăsise. 2 (înv.) Revărsare a unei ape, inundație. ♦ Întindere de apă provenită din revărsări. 3 (înv., reg.) Loc unde un rîu, un fluviu etc. își duce apele într-o altă apă mai mare; loc de unire a două cursuri de apă; vărsare. • pl. -i. /vărsa + -ătură.