văpaie sf [At: (a. 1550-1580) GCR I, 6/25 / V: (îvr) vop~, (reg) hop~ sf, văpai sn / Pl: văpăi, (înv) ~ / G-D: și (înv) ~i / E: ns cf alb vapë] 1 Parte luminoasă, mobilă (și dogoritoare) care se înalță dintr-un corp aprins Si: flacără (2). 2 Foc violent și mistuitor. 3 (Olt) Văpaiță (3). 4 (Mun) Opaiț. 5 Lumină strălucitoare. 6 Fascicul de lumină Si: rază. 7 Căldură arzătoare Si: arșiță (1), dogoare (1). 8 (Fig) Suferință morală Si: chin (3), durere (5). 9 (Fig) Înflăcărare. 10 (Fig) Pasiune.