vălătucit, ~ă a [At: DDRF / V: (reg) vălucit, vătalocit, velt~ / Pl: ~iți, ~e / E: vălătuci, (3-4) cf și vălmăticit] 1 Făcut sul Si: înfășurat, învălătucit. 2 (Pop; d. pereții unor construcții, pex, d. construcții) Cu scheletul de lemn îmbrăcat în vălătuci (9). 3 (Reg; fig) Zăpăcit. 4 (Reg; fig) Năucit.