VĂLUG, vălugi, s. m. 1. Cilindru, sul în jurul căruia se înfășoară un lanț, un odgon. ♦ Parte a mecanismului morii, de formă cilindrică, care primește mișcarea de la roata cu măsele și o transmite fusului roții de moară. 2. Mănunchi de stuf sau de așchii uscate de brad, aprinse la un capăt, cu care se sperie noaptea peștii, făcîndu-i să fugă la vale, spre locurile unde sînt așezate uneltele de pescuit. V. văpaiță. Unduiau niște vălugi într-acolo. SADOVEANU, N. F. 37. Vălugul este un mănunchi de stuf sau bucăți de draniță legate la un loc, cu care, aprinse la un capăt, umblă pescarii noaptea după pește. PAMFILE, I. C. 71.