Definiția cu ID-ul 1220116:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
văicăreț, ~eață smf, a [At: SCL 1958, 256 / Pl: ~eți, ~e / E: văicări + -eț] (Fam; dep) 1-4 (Persoană) care are obiceiul să se văicărească (1-2) Si: (fam; reg; dep) văicăros (1-4).