văduă, s.f. – (pop.) Văduvă (Plăiuț). ♦ (top.) Valea Văduvelor, nume sub care era cunoscută, în perioada interbelică, Valea Borcutului (afluent al Săsarului): „În anul 1935, societatea Aurum a introdus, în minele de pe Valea Borcutului, perforatoarele. Se spune că în trei ani silicoza a secerat toți bărbații de pe Valea Borcutului care lucrau la mină” (Portase, 2006: 129). – Var. a lui văduvă (< lat. viduus, -ua).