VĂDANĂ, vădane, adj. f. (Popular) Văduvă. Femeile-s vădane și casele pustii. ALECSANDRI, T. II 179. ◊ (Glumeț) [Găinile] nu fuseseră de loc bucuroase de întinderea stăpînirii cocoșului și asupra vecinelor vădane. STĂNOIU, C. I. 200. ◊ (Substantivat) Lună, lună, stea vicleană, Neam de fire de vădană. De ce dorurile mele Spusu-le-ai la stele? GOGA, P. 80. Cînd celelalte femei se duc la vizite, la prietene, ea tot singură între cei patru pereți, ca o vădană. DUNĂREANU, CH. 104.