VĂCĂRIE, văcării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Cireadă de vaci. Văcăria lui păștea în suhaturi. GALACTION, O. I 51. ♦ Loc îngrădit pentru vite; ocol, staul. Sub privirile iscoditoare ale lunii pline, ce-și cumpănea, în miez de noapte, mersu-i înalt deasupra văcăriei. HOGAȘ, M. N. 109. 2. Meseria de văcar. Ia ciomagul lui de văcărie, căci era văcar. ȘEZ. I 264.