VÎRLA cf. subst. vîrlan, vîrlugă (pești). 1. – s. olt., 1723 (AO III 118). 2. Vîrleni s. olt. (AO XXI 173). 1 – 2 s-ar putea explica și din calend. Varlaam (Partea I-a). 3. Vărlugă, Ioan (Isp II²). 4. Din o temă apropiată: Vîrleți s. (16 B I 60) și Vîrlezi s., mold., act.