VÎRFUȘOR, vîrfușoare, s. n. Vîrfuleț. Într-un vîrfușor de pai Joacă oastea unui crai (Maiul). GOROVEI, C. 217. (În forma vîrfșor) Brad încetinat, De unde-ai tunat Din vîrfșor de munte, De la flori mai multe. MARIAN, Î. 101. La vîrfșor de nouă meri, Ardu-mi nouă lumînări. TEODORESCU, P. P. 30. – Variantă: vîrfșor s. n.