vînturător, oare s.m., s.f. 1 s.m. Persoană care vîntură cereale, semințe etc. Vînturătorii și ciurarii lucrau în hambare (SADOV.). 2 s.m., s.f. Persoană care hoinărește, care rătăcește din loc în loc. Grecii..., vînturători ai limanurilor din vremi străvechi (VLAH.). 3 s.f. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități prin îndepărtarea acestora cu un curent de aer produs de ventilatoare și prin cernerea semințelor rămase prin site. 4 s.f. (metalurg.) Mașină folosită în turnătorie pentru omogenizarea și răcirea amestecurilor. • pl. -ori, -oare. /vîntura + -ător.