VÎNTUROS, -OASĂ, vînturoși, -oase, adj. (Învechit, despre climă, vreme, anotimpuri) Cu vînt; vîntos. O barcă veni să ne ia de la vapor și să ne ducă la Iafa. Marea era vînturoasă. Ajunserăm la mal cu mare necaz. BOLINTINEANU, O. 291. Cu cît va fi fost primăvara mai vînturoasă. cu atît sînt căldurile verii mai uscate. PISCUPESCU, O. 184. ♦ Fig. Neserios, ușuratic. A ta vînturoasă minte... în zadar va da lot pravili. CONACHI, P. 299. Bărbat bun... și credincios, iară nu nebun, vînturos. ȚICHINDEAL, F. 263.