VÎJÎIRE, vîjîiri, s. f. Faptul de a vîjîi și zgomotul produs des un lucru care vîjîie (v. vîjîit); mișcare, agitare în aer a unui obiect, însoțită de zgomotul caracteristic. Intrau... în vîjîirea paloșelor. SADOVEANU, O. I 94. Bubuirile, plesnirile bombelor, fumăria urmară, și era o vîjîire și un cîntec îndrăcit de trebuia să răcnești ca să te-audă cel de-alături. id. ib. VI 24.