vâslar sm [At: BIBLIA (1688), 553²/11 / V: (înv) vâns~, (îvr) vârs~ / Pl: ~i / E: vâslă + -ar cf srb veslar, bg veslar] (Îrg) Vâslaș.

vânslar sm vz vâslar

vârslar sm vz vâslar

vîslar s.m. (înv.) Vîslaș. • pl. -i. /vîslă + -ar.

vîsláș m. (d. vîslă). Lopătar, vîslitor. – Și vîslar (bg. sîrb. veslar) în Bibl. 1688.