vânturător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 440¹/9 / V: (reg) ~tărătoare, ~târătoare sf / Pl: ~ori, ~oare / E: vântura + -ător] 1 sm Persoană care vântură (1). 2 sm (Înv; fig) Persoană care împrăștie o mulțime, un grup de oameni. 3 sm (Înv; fig) Persoană care nimicește o mulțime de oameni. 4 smf Persoană care rătăcește din loc în loc (în căutare de aventuri) Si: (înv) vânturar (1). 5 sm (Îls) ~ de fraze (goale) Palavragiu. 6 sm (Îal) Demagog. 7 sf (Reg) Unealtă de lemn (sub forma unei lopeți scobite) folosită la vânturatul (1) boabelor, al semințelor etc. Si: (reg) vântureșcă (1), vânturișcă (1). 8 sf (Trs; pex) Căuș pentru luat făina. 9 sf Mașină agricolă care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și le sortează cu ajutorul unor site Si: morișcă, (reg) moară, vânteală, vântureșcă (2), vânturișcă (2), vânturuietoare, vârtealău. 10 sf (Reg) Trior. 11 sf (Reg) Batoză (1). 12 sf (Reg) Zbârnâitoare de speriat păsările. 13 sf (Reg) Zbârnâitoare cu care se joacă copiii. 14 sf (îvr) sn (Iuz) Ventilator (1). 15 sf (Îvr) Răsuflătoare. 16 sf Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor de formare.