vâlnic sn [At: ODOBESCU, S. I, 418 / V: (înv) ~ă sf, (reg) văl~, vălnec, ~nanic, ~nec, vârlan~, volan~, vol~, vul~, vurlan~ / Pl: ~ice / E: bg вълненик] 1 (Olt; Mun) Fotă (3) încrețită în talie și despicată în față. 2 (Pop) Pânză țărănească (subțire). 3 (Pop) Învelitoare pentru cap făcută din vâlnic (2). 4 (Reg) Cuvertură.