9 definiții pentru vâltura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vâltura1 [At: BĂLCESCU, M. V. 570 / V: ~tora, ~tori, vul~, vunt~ / Pzi: ~rez / E: vâltoare] 1 vr A se învârti repede în cerc Si: a se învârteji, a se învolbura. 2 vt (Reg) A piua.
văltura v vz vâltura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâltora v vz vâltura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâltori v vz vâltura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vultura v vz vâltura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vuntura v vz vâltura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vâltura, vâlturez, vb. I refl. (înv. și reg.) a se învârti, a da ocol.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâltura, vb. tranz. – (reg.) A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea, 1924, II: 287). – Din vâltoare (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vâltura, vb. tranz. – A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: „Izmenele cele de iarnă, / Ți le-a vâltura la vară” (Bârlea 1924 II: 287). – Din vâltoare.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (V201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||