vulnerabil, -ă adj. 1 Care poate fi (ușor) rănit. ◊ Fig. Credinciosul e fericit, așadar apărat, însă e și vulnerabil, expus ca un convalescent (STEINH.). 2 Fig. Care prezintă anumite inconveniente, deficiențe; care are părți slabe, defectuoase, criticabile; care, datorită propriilor defecte, imperfecțiuni, insuficiențe etc., poate fi atacat ușor; slab. Sistemul său de gîndire e vulnerabil pe planul ideilor (PRED.). ◊ Punct vulnerabil = punct sensibil, slab al cuiva sau a ceva; punct nevralgic; lipsă, deficiență. Nu e adevărat! strigă Ioanide în gînd, atins într-un punct vulnerabil (CĂL.). • pl. -i, -e. /<fr. vulnérable, lat. vulnerabĭlis, -e <vulnus, -eris „rană”.