vuitor, ~oare [At: COȘBUC, AE. 115 / P: vu-i~ / V: vuiet~ a, (reg) hui~ s / Pl: ~ori, ~ / E: vui + -tor] 1 a (Rar; d. ape) Care produce un zgomot puternic și prelung Vz mugitor, vâjâitor. 2 a Zgomotos. 3 a (D. un spațiu, un loc etc.) În care se împrăștie sau se produc zgomote puternice și prelungi Si: răsunător. 4 s (Reg; îf huitor) Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape.