vrăciui vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică bolnavi, corpul omenesc sau părți ale lui) A lecui, a vindeca; a trata, a îngriji. Nu ca vracii ce vrăciuiesc numai trupul, iară sufletul nu pot (VARL.). 2 intr. (înv.) A practica meseria de vraci. ♦ Ext. A practica medicina. 3 tr. (reg.) A face vrăji. • prez.ind. -iesc. /<slav. врачеватн.