VREVI vb. (Ban.) A striga, a țipa. Vrevesk. Increpo. Arguo. AC, 378. ♦ (Trans. SV) A dojeni, a certa. Că cînd pre omul îl vrevești, Doamne, Prentru slăbia lui mare, Curund îi piere obrazul frumos, Ca și veșmintul de molii ros. VCC, 92, Etimologie: scr. vreviti. Vezi și vreavă, vrevitor. Cf. preobrăzi, probozi, toi.