VREUN, VREO adj. nehot. (Dă substantivului înaintea căruia stă un înțeles mai nedeterminat decît articolul nehotărît «un», «o») Careva, oarecare. Au împlinit cincizeci de ani și tot mai așteaptă vreun nebun să le pețească. REBREANU, I. 89. Domnul Mache șade la o masă în berărie și așteaptă să pice vremi amic. CARAGIALE, O. II 124. Doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său. CREANGĂ, P. 219. ♦ Aproximativ; unul sau una. Peste vreo lună veni altă carte poștală. CAMIL PETRESCU, U. N. 29. Învîrtita ține de vreun ceas. REBREANU, I. 12. ◊ (La f. sg., cu valoare adverbială, înaintea unui numeral sau a adj. nehot. «cîtva», indică o aproximație numerică sau o cantitate nedefinită) Ministrul... îi cerea colonelului să-i mai dea încă vreo cîteva pichete de pază. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Aceasta se întîmplase cu vreo zece ani în urmă. C. PETRESCU, C. V. 142. Ocoli de vreo două-trei ori, cercetînd fiecare cameră. ISPIRESCU, L. 10. ◊ Expr. Vreo doi (sau două) = cîțiva (sau cîteva). Credincioși îi rămăsese vreo doi. MACEDONSKI, O. I 100. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5. – Variantă: Vrun, vro adj. nehot.