5 definiții pentru vremuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță.

VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui vreme (II). – Vreme + suf. -uță.

vremuță sf [At: DL / Pl: ~țe / E: vreme + -uță] 1-2 (Șhp) Vreme (121) (frumoasă).

VREMÚȚĂ, vremuțe, s. f. (Popular) Diminutiv al lui vreme (II). Cînd a fi vremuța bună, Le-a purta [florile] puiu-n cunună. ȘEZ. I 15.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vremúță (pop.) s. f., g.-d. art. vremúței; pl. vremúțe

vremúță s. f., g.-d. art. vremúței; pl. vremúțe

Intrare: vremuță
vremuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vremuță
  • vremuța
plural
  • vremuțe
  • vremuțele
genitiv-dativ singular
  • vremuțe
  • vremuței
plural
  • vremuțe
  • vremuțelor
vocativ singular
plural

vremuță

etimologie:

  • Vreme + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09