VREMELNICEȘTE adv. (Învechit și arhaizant) În mod vremelnic. Că un om poate să fie mai fericit în țară străină decît în țara lui, lucrul e foarte cu putință, dar vremelnicește. D. ZAMFIRESCU, R. 246. Puterea publică nu era delegată vremelnicește de popor unor aleși ai săi. BĂLCESCU, O. II 15.