3 definiții pentru vre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vre, particulă, exprimă ceva nedeterminat sau o aproximațiune numerică ori temporală; vr’o dată, vr’o sută, vreun. [Și veri (macedo-rom. văr) = lat. VEL(IS)].

vre- (var. din verĭ-), particulă care arată aproximațiunea numerică saŭ temporală: vre-o zece oamenĭ, dă-mĭ vre-un franc doĭ dacă aĭ, vre-odată. – Vre-o se pronunță, într’o singură silabă (adică cu e scurt), vre-un se pronunță în doŭă silabe. Moldoveniĭ, fiind-că zic on îld. un, zic și vre-on într’o singură silabă. Din vre-o, vre-un în limba familiară în Mold. și Munt. s’a făcut v’o, v’un, precum: v’o unu, v’o una, v’o doŭă, v’o zece, v’o sută, v’odată, v’un franc (în Mold. și v’on franc). În Mold. nord. îld. v’o se zice și h’o ĭar în Munt. vest și Olt. f’o și f’un.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vre- – Particulă care indică ideea de nedeterminare. Se folosește numai în compuse: vreun, oarecare; vreodată, cîndva; vreo sută, cam o sută; vreo doi, circa doi. Uzul cu art. indef o (vre o sută) s-a extins la cazuri în care în mod normal nu se articulează: vreo doi, vreo cîțiva.Mr. vir(n)ă, vîrnu „oarecare”, megl. vrin. Lat. vere (unus) (Salvioni, ZRPh., XXII, 479; Tiktin; REW 9224), cf. it. veruno. Der. din lat. vel unus (Capidan 331), este incertă.

Intrare: vre
vre
prefix (I7-P)
  • vre