voștină sf [At: (a. 1785). FURNICĂ, I. C. 123 / A și: voș~ / V: (pop) bo~ (A și: boș~), ho~ (A și: hoș~), (reg) bost~, boștin (A: nct) s, oștină, vlo~ (A: nct), vost~, voștin s / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: vsl вощина] 1 (Pop; șîf boștină) Ceea ce rămâne din fagurele fiert, după ce s-a stors mierea și s-a scos ceara Si: (reg) comină, jintiță, voască (1). 2 (Buc; îs; îf boștină) Zeamă de bo~ Apa care rămâne la prepararea cerii, care se întrebuințează pentru tratarea anumitor boli. 3 (Reg) Fagure (1). 4 (Mar) Păstură¹. 5 (Pop; mai ales îf boștină) Tescovină. 6 (Olt; îf boștină) Ceea ce rămâne din prunele fermentate, după ce s-a făcut țuica. 7 (Îrg; îf boștină) Ceea ce rămâne din boabele de cereale (mai ales de orz), după fabricarea berii. 8 (Înv; îf boștină) Partea moale și cărnoasă a unor fructe și legume. 9 (Reg; lpl) Cojile bobului de grâu. 10 (Bot; reg) Izmă (Mentha longifolia). 11 (Bot; Trs) Izma-broaștei (Mentha aquatica). 12 (Bot; reg) Iarbă-creață (Mentha spicata). 13 (Bot; reg) Roiniță² (Melissa officinalis).